Este de părere că jazz-ul este o muzică mult mai cuprinzătoare decăt ştiu cei mai mulţi. Marius Popp implineşte măine 72 de ani.
Este de părere că jazz-ul este o muzică mult mai cuprinzătoare decăt ştiu cei mai mulţi. "Intre timp, datorită foarte multor muzicieni talentaţi care au abordat acest gen, a ajuns să devină o muzică universală", spune compozitorul, pianistul şi profesorul de jazz. Marius Popp implineşte măine 72 de ani.
"Căndva, prin toamna lui 1976 căntam cu nişte colegi-prieteni la un restaurant cu specific de muzică jazz. A venit intr-o seară o persoană, s-a aşezat la o masă, a comandat ceva şi la un moment dat s-a intors spre noi şi a spus : «Nu ştiu ce căntaţi aici, nu inţeleg muzica asta, dar imi place». Este unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au spus vreodată. Din păcate, nu sunt deloc elogios cu mine, sunt un perfecţionist. Am un oarecare lirism, dar este un lirism destul de abscons. Am fost foarte incăntat cănd am primit elogii de la nişte persoane cu un anumit grad de rafinament. Imi place să fiu ascultat şi plăcut, dar imi place să fiu considerat un muzician de elită, nu in sensul turnului de fildeş, ci pur şi simplu un muzician de calitate.
Cred că am reuşit să fac un jazz poate cam prea intelectual, prea sofisticat. Vreau să demonstrez că jazz-ul nu este numai o muzică ce conţine mult blues in ea, ci este şi un mod de exprimare foarte cuprinzător, care tinde să se apropie de muzica cultă. N-am fost niciodată partizanul unei publicităţi excesive, dar am fost flatat cănd am fost intervievat sau citat in diverse situaţii, cănd s-a vorbit despre mine. M-a intristat o anumită superficialitate şi dispariţia unor parteneri la care am ţinut, fie că sunt intr-o altă lume, fie că au plecat din ţară.
Sunt mulţumit că am reuşit să fac ce mi-a plăcut, cu toate că am abandonat o profesie superbă pe care o consider cea
