Cuvântul cruce vine de la cuvântul latin crux. Cuvintele stauros (greacă) şi crux (latină) se referă însă numai la stâlpul vertical de lemn (fără bara orizontală) pe care erau răstigniţi condamnaţii la moarte.

Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite şi cu cea mai mare vechime din istoria omenirii. Ca motiv grafic, apare în olăritul, ţesutul, sculptura şi pictura multor culturi. Reprezintă soarele şi armonia contrariilor (cerul şi pământul), centrul ei fiind mijlocul universului.

Este o metaforă a celor patru elemente indestructibile ale creaţiei (aer, pământ, foc şi apă). Oamenii epocii de piatră au pictat crucea în peşteri, celţii o foloseau când băteau monedă. În Egipt, crucea devine un simbol al divinităţii, al eternităţii (când este combinată cu un cerc). De aceea apare inscripţionată pe sarcofage şi pe pereţii mormintelor.

Există mai multe tipuri de cruci (vreo 400, în funcţie de punctul de intersecţie a liniilor din care sunt formate: cruce latină, cruce franciscană, crucea sfântului Petru sau crucea întoarsă, crucea sfântului Andrei în formă de x, crucea celtică, crucea sau cârja papală, crucea patriarhală sau lorenă, crucea gamată sau svastica etc.), cele mai cunoscute fiind crucea Tau, crucea catolică şi cea ortodoxă.

Crucea Tau (T = litera greacă Tau) este forma cea mai veche, originară în vechea Chaldee, unde îl simboliza pe zeul Tammuz. Iisus a fost răstignit pe o astfel de cruce. Crucea catolică are braţe inegale (stâlpul vertical mai lung), iar cea ortodoxă egale.

Crucea întoarsă este văzută în genere ca un simbol satanic, deoarece pare a nega martiriul lui Iisus. De fapt, se pare că simbolul s-a născut odată cu Sfântul Petru care, din umilinţă, a refuzat să fie crucificat asemeni Mântuitorului şi soluţia aleasă a fost aceea a crucificării inverse.

Numele „svastica” vine din sanscrită unde „su” înseamnă