21 septembrie – Sarbatorirea Sfântul Prooroc Iona, a carui carte este o prezenta cu totul singulara în Vechiul Testament, prin faptul ca nu contine nici o profetie directa, ci o prefigurare a celor ce vor urma sa se întâmple peste veacuri, când Mântuitorul Iisus Hristos le va aminti apostolilor Sai de „semnul lui Iona”.

Iona a fost ales de Dumnezeu ca mesagerul Sau catre poporul cetatii Ninive, capitala imperiului Asiriei, unde a fost trimis sa îi cheme pe niniveni la pocainta: „Scoala-te si du-te în Ninive, cetatea cea mare, si propovaduieste în ea, caci strigarea rautatii ei s-a ridicat pâna la Mine”, i-a poruncit Domnul (sa ne amintim ca aceeasi strigare a rautatii se ridicase la cer si de la Sodoma). Dar Iona a pornit în directia opusa, îmbarcat pe o corabie spre cetatea Tarsis, colonie feniciana pe tarmul spaniol al Mediteranei.

Descumpanit de faptul ca Dumnezeu îl învestise cu o misiune de ajutorare catre asirieni, a încercat sa fuga pe mare, incapabil de a pricepe pedagogia bunavointei divine de îndreptare si a altor popoare în afara Israelului. I se ceruse a îndeplini ceva fara precedent ce îi parea a fi o tradare fata de propriul popor, cel ales de Creator. Încearcarea de a se sustrage poruncii dumnezeiesti esueaza într-o maniera dramatica, dar plina de învataminte.

Cine se poate ascunde de omniprezenta si atotputernicia Domnului? Îndata ce s-au aflat în largul marii s-a stârnit o furtuna ce ameninta sa scufunde corabia. Echipajul a început a arunca peste bord marfurile pentru a o usura, dar zadarnic. Primejdia crestea, iar Iona se cuibarise în fundul calei si dormea, în timp ce toti ceilalti se rugau dumnezeilor lor pentru ajutor, fara vreun rezultat. Iona, stiind ca el era cauza furtunii stârnite de Dumnezeu, pentru a-i împiedica dezertarea de la împlinirea poruncii, se destainuie cârmaciulului: „Saltati-ma si aruncati-ma în mar