Motiunea de cenzura a PSD este prima din istoria postdecembrista a parlamentului cu sanse de reusita. Liderii PD si PSD pot forma, impreuna cu PLD, minoritatile si independentii, o „coalitie de vointa” impotriva cabinetului „ilegal” PNL-UDMR pentru a scurta guvernarea liberala pana la perioada-record de 5 luni, 2 saptamani si 4 zile.

Succesul motiunii de cenzura impotriva guvernului „524” deschide drumul unui executiv PD-PLD cu un mandat clar: pregatirea alegerilor. Sigur este ca pe fotoliul vacant al lui Calin Popescu-Tariceanu, Traian Basescu va instala un democrat.

Electoratul PD si al sefului statului nu inghite, deocamdata, nicio asociere cu social-democratii si pune semnul egalitatii intre Geoana si Iliescu, Rus si Nastase.

PD este dispus sa-si asume impreuna cu PLD guvernarea minoritara pana la epuizarea creditului acordat de populatie, din principiu, fiecarui nou cabinet. Iar PSD sa intre in opozitie cu onoare, ca partid care a doborat un guvern blamat de toti.

Mircea Geoana se poate fali in CV nu numai cu rasturnarea cabinetului Tariceanu 2, ci si cu finalizarea unei perioade de incertitudine care a debutat cu celebra razgandire a lui Tariceanu.

Intalnirea cu Traian Basescu i-a oferit lui Mircea Geoana un argument, cel putin de imagine, pentru confruntarea finala dintre sustinatorii motiunii si patrulaterul justitiabil Ion Iliescu, Adrian Nastase, Miron Mitrea si Viorel Hrebenciuc.

Nu stim sigur ce si-au spus intre patru ochi cei doi inamici politici de moarte din perioada referendumului, dar a fost suficient pentru ca intreaga suflare social-democrata sa imbratiseze cu pasiune cauza motiunii de cenzura.

Succesul acesteia va contrazice pronosticurile sceptice sau batjocoritoare, va face ca Mircea Geoana sa fie privit altfel decat „prostanacul” lui Ion Iliescu si Viorel Hrebenci