Eu ii admir foarte mult pe oamenii ăia care vorbesc repede la reclamele pentru medicamente:acestmedicamentseelibereazăfărăprescripţie medicalăserecomandăcitireacuatenţieaprospectuluidacăaparmanifestărineplăcuteadresaţivămediculuisaufarmacistu-lui.

Eu ii admir foarte mult pe oamenii ăia care vorbesc repede la reclamele pentru medicamente: acestmedicamentseelibereazăfărăprescripţiemedicalăserecomandăcitireacuatenţieaprospectuluidacăaparmanifestărineplăcuteadresaţivămediculuisaufarmacistu-lui. Cine poate să vorbească aşa de repede inseamnă că, la viaţa lui, a economisit foarte mult timp şi acuma stă degeaba, fiindcă a apucat să zică tot ce-a avut de spus. Asta, dacă, fireşte, are foarte puţine idei-cănd-mă-uit-in-ochii-ei, dar, chiar şi aşa, poţi să ai cele mai multe idei, că, dacă le spui aşa de repede, tot repede termini. Şi pe urmă imi imaginez că stai, că nu mai ai ce să mai faci. Sau, mai bine zis, că taci, fiindcă nu mai ai ce să mai zici. Expunerea asta repezită te consacră totuşi, ca pe un Cicero. Ce-i drept, un Cicero pe fast-forward. Sau vei fi, dacă vrei, ca veveriţele alea două, Chip şi Dale. Zgomotul şi viteza cu care ne trăim globalizarea işi găseşte, iată, un prieten şi in vorba repezită. Vorbim repede fiindcă trăim repede şi trebuie s-avem timp să ne spunem tot. Dar de ce totuşi nu vorbesc şi oamenii ăştia mai lejer? Să aibă şi ei timp să se scarpine-n cap in timp ce vorbesc. "Acest medicament", pauză, mai respiri, mai iei o gură de cafea, te mai uiţi in oglindă, iţi mai aranjezi părul pleoştit, "se eliberează", iţi aranjezi pliurile fustei, alungi o scamă imaginară, te uiţi la pantofi să vezi dacă nu i-ai murdărit, constaţi că eşti OK, "fără prescripţie medicală". Punct. Te uiţi candid in ochii omului. Ii iei măna şi, apropiindu-l de tine, il avertizezi cu un fel de duioşie protectoare: "se recomandă citirea cu atenţie a prospec