"Nu am avut sarcini de partid, cum constat ca ministrii politici au, nu mi-a spus nimeni nimic, nici macar atunci cand erau cercetati membri PD. Aceasta independenta a fost extrem de utila. Si ma intreb ce se va intampla acum cu un ministru al Justitiei care vine dintr-un partid politic, care a fost «avocat de partid», daca asta va influenta cumva Codurile, de pilda, ori dosarele in care sunt cercetati sau judecati membri PNL, sau din PSD si UDMR, sau din partidele cu care s-or mai fi aliat". O declaratie-premonitie sau doar o intrebare retorica, desprinsa dintr-un interviu acordat de fostul ministru al Justitiei, Monica Macovei, Revistei 22, la finele lunii aprilie, la scurt timp dupa restructurarea guvernamentala care i-a vizat strict pe ea si pe Vasile Blaga, fostul ministru de Interne.
Nu a trecut mult timp si afirmatia Monicai Macovei am gasit-o transpusa in realitate, desi nimeni, desigur, nu a recunoscut acest lucru. E vorba despre un episod, la vedere, referitor la cererea de revocare din functie a incomodului numar 2 din D.N.A., procurorul Doru Tulus. Cerere facuta de Tudor Chiuariu — la doar cateva zile dupa inscaunare — inainte de a sesiza C.S.M-ul si inainte ca acest organism sa-i analizeze procurorului activitatea. Riposta vehementa si prompta venita si din interiorul sistemului, si din partea societatii civile, si din partea unor organisme din afara tarii a fost elocventa pentru a demonstra incorectitudinea acestui gest si traducerea lui drept imixtiune a politicului in treburile Justitiei.
Daca, insa, astfel de decizii (cu efect coroziv la adresa capitalului si a credibilitatii autorilor si institutiilor pe care le reprezinta) sunt (pre)luate si anuntate oficial cu atata seninatate si la doar cateva zile de la numirea in noua functie — cand, se presupune, noul ministru nici nu apucase sa se familiarizeze cu problemele din minister — te
