Mircea Geoana a cam ramas singur. Seniorul Iliescu si-a luat mina – oricum nu prea protectoare – de pe crestetul „prostanacului“. Adrian Nastase simte iarasi in narile sale de aristocrat fin mirosul ciolanului si vrea un post de conducere. Baietii de cartier, Mitrea si Oprescu, s-au retras si ei in tabara ce tine mai mult la caldurica fotoliului de parlamentar decit la promisiunile facute adeptilor partidului.
Chiar si Hrebenciuc a lasat balta planul de incuscrire cu liberalii, pe fondul „incapatinarii“ exprimate prin vocea lui Crin Antonescu.
in acest context, Mircea Geoana se gaseste intr-o pozitie destul de subreda. insa e de clarificat daca o eventuala inlaturare a domniei sale de la sefia PSD are valoare pozitiva sau negativa. Mircea Geoana este, fara indoiala, un demagog. Poate nu din seria „greilor“, ca si C.V. Tudor sau Adrian Paunescu, dar un demagog. Si inca unul cu idei. Una din ideile sale principale e ca agitatia continua si conferintele de presa nenumarate, ca si amenintarile cu motiunile, pot face electoratul sa creada ca PSD lucreaza si ca opozitia sa este reala.
insa presedintele PSD a picat in propria capcana: promovind spiritul de competitie in partid, le-a dat prilejul acelora pentru care democratia e un moft sa ridice glasul si sa se incontreze cu „seful“, pe principiul ca acum „e voie“. Pe vremea lui Ion Iliescu, si chiar a lui Nastase, asa ceva nu ar fi fost posibil. „Seful“ ar fi trasat o linie pe care toti ar fi urmat-o fara cricnire. Acum, ideile lui Geoana sint dinamitate una cite una de cei pentru care afacerile personale sau setea de putere sau, pur si simplu, indiferenta sint un motiv de a se lucra „in liniste“, la adapostul fotoliilor de parlamentar, si nu in strada, la alegeri anticipate. Si asa, PSD-ul are destule probleme in a-si desemna oamenii care se vor bate pentru Bruxelles.
Detro
