Constantin TOIU
Vrajeli (de buzunar)
Prefata de Luminita Marcu, nota biobibliografica de Marius Mihet,
Grupul editorial Art, 2007, 214 p.
Vrajelile (de buzunar) ale lui Constantin Toiu sint – in cadrul unei opere impresionante – niste bucati vesele-triste de factura jurnalistica, al caror titlu ne avertizeaza deja de registrul „minor“ in care sint scrise. Aparute anul acesta la Editura Art, in conditii grafice excelente (ilustratii realizate de Ion Alin Gheorghiu), ele deschid o intreaga serie de autor, ce isi propune sa reediteze romanele sale de referinta, dar si culegerile de articole ale lui „Prepeleac“ (publicate saptaminal in Romania literara): Caderea in lume, Galeria cu vita salbatica, Obligado, insotitorul, Barbarius, Scrisori din Kamceatka, Duminica mutilor, Istorisirile Signorei Sisi. Autorul celebrului (in epoca) roman Galeria cu vita salbatica (aparut in 1976) este ceea ce se cheama un „scriitor de cursa lunga“, iar Vrajelile din 2007 se inscriu in acest lung parcurs literar, aducind in fond citeva flash-uri din cotidianul amestecat al primilor ani de dupa ’90. Interesant de vazut aici este felul in care un autor livresc, savant, de rafinament „coboara in strada“ – vorba ceea – si incearca inedit un soi de descriptie minimalista: „O luaseram pe Magheru in jos, apoi pe Balcescu...“ – asa incepe primul text (Bun de ars pe rug), insa, atentie, naratorul acesta o porneste prin Bucuresti nu „cu bastonul“, ca Arghezi altadata, ci... „cu ingerul de serviciu“ (titlul primei sectiuni a cartii)! Fraza de mai sus continua asa: „Omicron voia sa inspecteze subsolul din Piata Universitatii“. Omicron e chiar ingerul cu pricina, „mesagerul ceresc“, un dublu al naratorului, evident, un personaj „insotitor“, care-l acompaniaza intotdeauna pe cel dintii.
Minimalismul de care vorbeam se vadeste astfel impanat cu digresiuni savan
