In fine, chestiunea demografica pe care, odinioara, Ceausescu a rezolvat-o cu mijloace juridice, politienesti si… financiare (cine isi mai aminteste de impozitul pe burlacie sau, cum i se spunea cu un umor ascutit si cam cinic, "taxa portpenis"), a ajuns, dupa douazeci de ani, din nou pe masa Presedintiei. Dilema este insa azi alta, fiindca intre timp presedintele nu mai este conducatorul suprem de odinioara, cum nici regimul nu mai e de dictatura. Sa rezolvi problema scaderii si imbatranirii populatiei romanesti fara a avea alaturi reazemul asigurator al umarului ministrului de Interne este o adevarata cascadorie. Traian Basescu nu are insa naivitatea de a vrea sa rezolve prin ucaz, de sus in jos, o tendinta demografica mai ampla. El se multumeste sa o semnaleze sau, cum se spune, sa traga semnalul de alarma. "Daca nu facem acum ceea ce trebuie facut si sa stopam declinul demografic, practic ne sacrificam copiii si nepotii", zice domnia sa, si ca atare propune, printre altele, marirea varstei de pensionare a populatiei active. La drept vorbind, cu pensiile de astazi, fiecare roman trebuie ca si-ar dori, cu o durata variabila de la caz la caz, o prelungire a activitatii sociale si economice utile, chiar daca reumatismele, reducerea auzului si a puterii de penetrare a vazului l-ar indemna, in principiu, la intrarea in ultima mare vacanta. Cand insa vezi in jur atatia tineri absolventi de facultate – unii chiar cu doua facultati, doua masterate, eventual chiar inrolati intr-un program doctoral – care isi cauta solutiile pe piata muncii fara a le gasi (vezi bine, sunt… supracalificati!), iti spui ca solutia trebuie cautata in alta parte. Oricat de frivol ar parea, te gandesti daca nu cumva ministrul Sanatatii ar putea pune in anii care vin un pic de surdina programului de distribuire gratuita a prezervativelor, incluzand printre mecenatele sale si livrarea – tot fara ba