- Editorial - nr. 184 / 20 Septembrie, 2007 Intr-o democratie de tranzitie fara de sfarsit, precum cea din Romania, am putea crede ca unele dintre sincopele guvernarilor sunt scuzabile, mai ales atunci cand, dupa un regim totalitar de o severitate excesiva, pe fondul bulversarilor de tot felul, oamenii si-au insusit cel mai abitir, nu lectia democratiei si libertatii, cat pe cea a haosului social. Dovada sunt multele seisme prin care a trecut societatea romaneasca dupa anul 1989, dar, obligatoriu trebuie mentionat ca multe dintre convulsii, unele sangeroase, precum evenimentele din 13-15 iunie 1990, mineriadele etc. au fost provocate chiar de catre politicieni sau guvernanti. Si aceasta, nu pentru ca respectivii nu ar fi cunoscut legile democratiei, cat pentru faptul ca doreau conservarea privilegiilor intr-un regim politic ambiguu, declarat democratic, dar, in fond, profund marcat de tarele celui totalitar, ei insisi, politicienii acelor zile, multi dintre ei, provenind chiar din structurile de reprimare ale regimului comunist. De altfel, nici acum nu putem sustine ca ne-am debarasat intru totul de sechelele statului comunisto-securit, dovada fiind numeroasele intrigi la nivelul segmentului politic, al partidelor, generate de cei care detin puterea si cunosc bine lectiile manipularii. Este de-a dreptul revoltator ca intr-o societate care se pretinde libera, democratica, puterea sa se exercite in interes de grup restrans, sau mai plastic spus, asa cum au remarcat chiar si unii analisti politici, de " gasca", reprezentata de potentatii zilei, nimeni altii decat cei care au stiut sa se invarta in diverse afaceri, mai mult sau mai putin curate, dupa anul 1990, si azi se prezinta ca oameni de afaceri sau/ si politicieni. Politicieni care, trebuie s-o spunem, sunt profund tarati, pe de-o parte din cauza lipsei de cultura politica adecvata, de educatie sau instruire la ni