Pur si simplu, s-a intimplat: dupa ce am vazut filmul lui Cristian Mungiu, am vorbit despre avorturi cu o persoana de 50 de ani. O femeie si o mama. Am intrebat-o daca a facut avorturi in vremea comunismului. Si mi-a spus ca da. Si a adaugat ca in fabrica unde lucra, de confectii, avorturile erau numeroase. Si cele mai multe erau facute ca in filmul lui Cristian Mungiu, prin introducerea unei sonde care provoca avortul. Se spargea placenta si fatul era eliminat. Putea sa treaca o ora sau doua-trei zile, exact asa cum o previne domnu’ Bebe pe Gabita, in filmul lui Mungiu. in tot acest timp, mergeai cu sonda prinsa cu leocoplast – la serviciu, stateai la coada, faceai mincare, si avortul se putea intimpla oriunde.

Uneori, in uzina canalele de scurgere se infundau de atitia copii avortati. inca o data, o intreb: Si cit de numeroase erau avorturile? Foarte numeroase, mi se spune din nou. Se prefera sonda pentru ca era mai ieftin procedeul, un avort clasic, prin smulgerea cu clestele a copilului, costa doua salarii de muncitoare. A murit cineva dintre colegele dumneavoastra? N-a murit nimeni, ne-a ajutat Dumnezeu, dar cele care faceau complicatii singerau fara sa expulzeze, ajungeau in spitale, unde incepeau anchetele. Nu trebuia sa spui nimic, de fapt nici nu stiai prea bine persoana care iti punea sonda. Ajungeai intr-o garsoniera, stateai zece minute, si nu te mai intorceai acolo, in acea locuinta. Stiu doar ca o studenta a murit, in urma unui avort. O studenta? Imediat ma duce gindul la Gabita din filmul lui Cristian Mungiu. Dar ce igiena era ceea prin care stergeai sonda doar cu spirt? Ma mir si eu ca n-am facut complicatii. Poate asta a fost razbunarea noastra in fata lui Ceausescu, sa rezistam, sa raminem in viata, pentru ca trebuia sa ne crestem copiii pe care ii aveam acasa. Nu va parea rau? Ce intrebare e asta? Sigur ca-mi parea rau, dar n-aveai cu