Persista cu incapatanare ideea eronata ca hanurile bucurestene au fost construite inainte de mijirea veacului al XIX-lea. Ca nu a fost deloc asa este chiar exemplul de fata, Hanul cu Tei.
Se cunoaste cu precizie cand a fost inaltat, in ce imprejurari si de cine. Nu este un edificiu oarecare si necunoscut, dimpotriva, are o celebritate egala cu cea a Hanului Manuc. A fost ridicat in anul 1833 de catre Stefan Popovici si Anastasie Gheorghe Polizu, negustori care isi aveau pravaliile chiar in acel loc. Avand forma dreptunghiulara, cu 14 pravalii spre est si 14 spre vest, fiecare latura cu pravalii apartinand unuia dintre negustorii mentionati, cu doua porti de acces pe ulitele Blanari si Marchitani (astazi Lipscani), hanul pare mai degraba un pasaj sau o ulita tipica Bucurestilor din epoca Zaverei. Latimea lui, cat sa treaca o caruta, era suficienta pentru aprovizionarea cu marfuri a pravaliilor. Ocolit in mod miraculos de Focul cel mare, a atras in timp si negotul financiar, care pana atunci functionase la Hanul Zlatari. "Bancherii" Leon Munoach si George San Marin preiau in 1838 de la Stefan Popovici. Aici va functiona si banca lui Alexandru Kirilof, care si ea se extinde, cumparand loc de la fostii proprietari. In preajma Unirii, acest stabiliment avea deja alti proprietari, bancheri si negustori puternici. Timpul care s-a scrus nu a afectat infatisarea hanului si nici nu i-a pus in pericol existenta, desi majoritatea hanurilor vecine au fost demolate ori lasate de izbeliste. Cum am mai spus, locul era norocos. Pe la 1970, profesorul arhitect Joja l-a restaurat exemplar, asa cum ar trebui sa fie restaurat orice monument istoric sau architectural.
Persista cu incapatanare ideea eronata ca hanurile bucurestene au fost construite inainte de mijirea veacului al XIX-lea. Ca nu a fost deloc asa este chiar exemplul de fata, Hanul cu Tei.
@N
