Tudor Chiuariu, avocat din oficiu al politicienilor acuzati de coruptie, a fost numit in fruntea Ministerului Justitiei mai ales datorita calitatii sale de marioneta. Patronii sai politici aveau nevoie pentru aceasta functie de cineva care raspunde rapid la comenzi, fara scrupule si fara personalitate.

Liderii PNL au socotit pe baza traditiei ante si post-decembriste ca ministrul Justitiei poate incepe din nou jongleria cu dosare, iar securitatea si continuitatea guvernarii ar putea fi asigurate si pe aceasta cale. Simpatia social-democratilor pentru Cabinetul Tariceanu ar fi crescut pe masura ce parlamentarii si baronii PSD erau lasati in pace de procurori sau pe masura ce greselile pre si post-revolutionare ale lui Ion Iliescu erau arhivate si amanate pentru uzul istoricilor. La randul lor, conservatorii au avut grija de imaginea lui Tariceanu atat in arena parlamentara, cat si pe canalele de televiziune fondate de Dan Voiculescu, iar UDMR a trecut cu toate armele si bagajele in tabara premierului cu riscul de a-si pierde electoratul si de a ramane in afara legislativului. Liderii PC si UDMR au dosare serioase la Departamentul National Anticoruptie, de aceea ministrul Justitiei a tinut cu tot dinadinsul sa-i disculpe miercuri intr-un discurs public. Tudor Chiuariu n-a facut-o probabil din spirit tovarasesc, ci la cererea premierului, care are nevoie de zid in jurul sau, mai ales acum, cand motiunea de cenzura ar putea sa-l piarda.

Dar fruntasii liberali au pus in aplicare strategia tranzactiilor cu dosare inca de la instalarea Cabinetului Tariceanu 2, cand Tudor Chiuariu cu tupeul sau juvenil, devenit deja celebru si la Bruxelles, cerea demiterea procurorului adjunct al DNA, Doru Tulus, fara nici un fel de motivatii. Tulus nu era o tinta oarecare tocmai fiindca in gestiunea acestui procuror anticoruptie se afla dosarele celor mai celebri politicien