În atenţia colegilor Octavian Doclin şi Nicolae Sârbu, cel dintâi semnalându-i celui de-al doilea o "mârşăvie" apărută la Post-restant. Este vorba despre un text al cărui autor nu sunt eu, aşa cum eronat cred că a înţeles domnul Sârbu. în 3 septembrie a.c. domnia sa îmi trimite, din Reşiţa, o scrisoare în care mă acuză în plin de o faptă gravă pe care însă n-am comis-o, căci nu-mi stă în fire să fac aşa ceva. Nu eu v-am batjocorit numele şi cartea. Cartea mi-o oferiţi, cu o dedicaţie bineînţeles furioasă, abia acum, când răsfoind-o cu atenţie, am priceput de unde îşi culesese autorul anonim al "mârşăviei", sintagmele textului incriminat. Opinia mea pe marginea acelui text a fost şi rămâne exprimată în clar. Aşadar, pun două puncte şi ghilimelele şi retranscriu întâmplarea: "Am primit acest text mai mult decât ciudat, care se vrea o parodie la volumul de versuri Că poetu^ nu-i ca omu^, de Nenea Ion Criticu. O fi având un mesaj cu cheie?! Poate că dacă citim în transcriere, ne va lăsa să întrezărim într-o iluminare scopul cu care ne-a fost încredinţat". Aici închid ferm ghilimelele şi semnalez că ce urmează este opera urâtă a lui Ion Criticu, numele său adevărat rămânându-ne necunoscut poate nu pe vecie. Un neprieten perfid, dintre aceia care probabil că vă linguşesc, domnule Nicolae Sârbu, în viaţa de toate zilele, şi vă laudă enorm, căci sunteţi o persoană de vază în ţinut, membru al USR şi UZP, preşedintele Filialei (...) a Asociaţiei Bibliotecarilor din România, directorul Bibliotecii Judeţene Paul Iorgovici, Reşiţa, autor de 13 cărţi tipărite, şi lista meritelor dvs. nu mă îndoiesc că e mai lungă. Şi o să vă supăraţi şi mai tare pe mine, căci mă bate gândul să transcriu iarăşi, aici, textul autorului anonim, dar n-o voi face, ştiind acum intenţia lui de a vă minimaliza meritele şi a vă jigni, mişeleşte. Ar fi fost bine să n-o fi făcut niciodată, să ignor text