Polenul de albine este folosit în tratamentul multor boli datorită conţinutului de substanţe active. Polenul are mai multe culori, în funcţie de planta de pe care a fost recoltat. De exemplu, polenul de floarea-soarelui este galben deschis; polenul cules de pe coriandru este mov; cel de pe florile de măr este roşiatic, iar cel de pe florile de castan este roşu închis. Dar, deoarece albinele culeg polen de pe mai multe specii de plante, polenul terapeutic este multicolor. Într-un stup de albine, cantitatea de polen produsă anual este de două-trei kilograme.

Compoziţie Datorită constituenţilor săi, polenul este unul dintre cele mai importante medicamente folosite în apiterapie (terapia cu produse apicole). Polenul de albine cuprinde: aminoacizi esenţiali (arginina, histidina, leucina, metionina), minerale (sodiu, potasiu, fosfor, calciu, sulf), vitamine (B1, B2, B6, C, E ,D), oligoelemente, lipide, glucide, enzime, hormoni, dar şi substanţe antibiotice naturale.

Aspect Polenul pentru terapie poate fi folosit doar dacă este deschis la culoare şi nu are nuanţe terne (chiar dacă are în interior şi granule închise la culoare). Gustul normal al polenului este unul dulce-aromat. Polenul care are gust acru trebuie evitat deoarece a devenit toxic, în urma expunerii la umezeală. Polenul fără miros şi cu granulele tari este vechi, păstrându-şi doar 10-20% dintre proprietăţi şi trebuie, de asemenea, evitat.

Cura de refacere O cură cu polen durează între două şi şase săptămâni, fiind recomandabil să fie urmată de două ori pe an, primăvara şi toamna. În fiecare zi se administrează una sau două linguriţe, înainte de micul dejun. În primele zile ale curei, polenul poate avea efecte laxative, constituind o terapie utilă în tratamentul constipaţiei. Înainte de a fi înghiţit, polenul trebuie mestecat, pentru permiterea pătrunderii compuşilor activi în salivă.

Apl