Vestea bună este că lumea merge la film parcă mai mult decât anul trecut. Un argument în favoarea acestei teorii este performanţa lui Cristi Mungiu, care a adus în sălile de cinematograf, în prima săptămână de după lansare, 20.000 de spectatori din toată ţara. 3.000 dintre ei au văzut pelicula învingătoare la Cannes datorită caravanei care cutreieră judeţele. Anul trecut, cel mai vizionat film românesc, „Legături bolnăvicioase”, a adunat 20.000 de spectatori de-a lungul întregii perioade în care a rulat. „4 luni…” va trece, cu siguranţă, de această cifră.
Dar va reuşi, oare, să bată recordul absolut stabilit de un film după anul 2000, anume cei peste 34.000 de spectatori adunaţi doar în week-end-ul premierei din 2002 de „Garcea şi oltenii”? Deşi apreciat de critică şi multipremiat, nici „Moartea domnului Lăzărescu” nu a adus în sălile de proiecţie, acum doi ani, suficienţi privitori cât să ocupe, în final, locul destinat campionului. Dar dacă noul val românesc va continua să producă filme de calibrul celor realizate de Mungiu sau Nemescu, vom asista, probabil, şi la o întoarcere a românilor la cinema. Cu condiţia să aibă şi săli decente în care să-şi vadă favoriţii. Nu doar în câteva oraşe mari. (D.P.)
Vestea bună este că lumea merge la film parcă mai mult decât anul trecut. Un argument în favoarea acestei teorii este performanţa lui Cristi Mungiu, care a adus în sălile de cinematograf, în prima săptămână de după lansare, 20.000 de spectatori din toată ţara. 3.000 dintre ei au văzut pelicula învingătoare la Cannes datorită caravanei care cutreieră judeţele. Anul trecut, cel mai vizionat film românesc, „Legături bolnăvicioase”, a adunat 20.000 de spectatori de-a lungul întregii perioade în care a rulat. „4 luni…” va trece, cu siguranţă, de această cifră.
Dar va reuşi, oare, să bată recordul absolut stabilit de un film după anul 2000, anume cei pest