Daca, toamna, toate scolile, indiferent de grad, de localitate, de numar de elevi s.a.m.d., se redeschid la aceeasi data, mai mult sau mai putin fixa, teatrele inaugureaza noul sezon absolut la intamplare; mai exact, care cand poate. Asa se face ca, in clipa de fata, desi stagiunea 2007-2008 a intrat, teoretic, "in functiune", majoritatea institutiilor de spectacol joaca repertoriul preluat din anii teatrali anteriori. Cu alte cuvinte, premierele sunt, deocamdata, rare si razlete. In asteptare, cronicarul isi completeaza, si el, "portofoliul".
O astfel de completare m-a dus, zilele trecute, in mica sala a Teatrului Act, unul dintre cele mai harnice, de altminteri, din Capitala. Putandu-se lauda cu o activitate prelungita tarziu in vara si reluata devreme in toamna, Act-ul - care se numara printre foarte putinele (inca) scene cu gestiune particulara - este in acelasi timp teatru de proiecte si teatru-gazda, adica produce, pe de o parte, spectacole in vederea carora angajeaza regizori, alcatuieste echipe actoricesti etc. si adaposteste, pe de alta parte, in simpaticul subsol de pe Calea Victoriei, reprezentatii ale unor companii lipsite de sediu. In felul acesta, teatrul condus de Marcel Iures isi asigura o prezenta constanta si multiforma in peisajul scenic bucurestean, fara a-si asuma, totodata, riscuri (estetice, economice) deloc necesare.
Cea mai recenta creatie proprie a Act-ului (a carei premiera a avut loc spre sfarsitul stagiunii trecute) se numeste Capra sau Cine e Sylvia si etaleaza pe afis nume importante: Edward Albee (ca autor), Alexandru Dabija (ca regizor), Marcel Iures (ca vedeta). Aglomeratia de la intrare - la o reprezentatie cu public "normal" - demonstreaza ca respectivele nume si-au facut efectul.
Edward Albee (nascut in 1928) este, alaturi de Arthur Miller si mai eficient decat acesta, cel mai longeviv, sub aspectul cre
