"Nu stiu ce sa va spun. Am avut o viata foarte trista. Am suferit foarte mult. Cea mai frumoasa perioada a fost din '37 pana in '42, cand a plecat in armata. Eram tineri, ne distram. Atunci am fost cea mai fericita."

"Dupa ce a venit din armata, m-am maritat. A inceput calvarul cu soacra-mea, bucatareasa, care nu m-a putut inghiti si numai calvar am avut toata viata, pana a murit", isi amintea in mai 2001 vaduva fostului colonel de securitate Pavel Aranici, intrerupandu-se din confesiuni doar pentru a intreba, cu vocea ei subtiata si cu un puternic accent, daca "domnul nu doreste" o dulceata sau macar tort de biscuiti. Apoi a revenit, aproape obsesiv, la acel moment in care au fost arestati amandoi de catre Siguranta.

Cred ca acela a fost un liant special, care a unit doi oameni altfel diferiti, moment consemnat sec in fisa de cadre a colonelului Aranici: "In anul 1939, fiind cunoscut ca facea parte dintr-un cerc de elemente de stanga, a fost arestat impreuna cu alti utecisti. La cercetari n-a recunoscut nimic din ceea ce priveste activitatea sa politica si dupa cateva ore a fost lasat liber, impreuna cu ceilalti tineri. Dupa un scurt timp, i-a fost incredintata sarcina de secretar al Comitetului Judetean UTC Sibiu, sarcina pe care a avut-o pana cand a plecat militar."

Lucrurile s-au complicat pentru cei doi tineri in 1941, cand mama lui Aranici, Iuliana, decide sa paraseasca Clujul (intrat intre timp sub ocupatia maghiara) si sa se mute la Sibiu, alaturi de fiu, care sfarsise scoala de meserii, cu calificarea de lacatus, si se pregatea de angajare. Conflictul intre nora si soacra apare inca inaintea casatoriei, Iuliana urmandu-si si dominandu-si fiul inclusiv pe linie de partid: "Ea a intrat in partid din cauza lui", isi aminteste batrana Elisabeta. Prin decizia de a-si pune casa la dispozitia comunistilor pentru intalniri conspirat