Pe la inceputul lui septembrie, pe pagina cu continut user generated a site-ului Jurnalului National, in care se promoveaza jurnalismul "cetatenesc" - adica navigatorii au posibilitatea de a scrie articole -, cineva a postat un textulet despre situatia din ce in ce mai des intalnita in care la buticul de cartier primesti o bomboana sau un chewing gum in loc de rest. Peste cateva zile, bloggerul "fulgerica" (sic!) a sesizat ca textul ajunsese acolo printr-un copy/paste de pe blogul unui anume "VisUrat".
Imediat, in tulburea blogosfera romaneasca s-a nascut un bulgare - de noroi si jeg, nu de zapada - care a devenit din ce in ce mai proeminent si mai hidos. Raspandacii virtuali si-au facut datoria aplicand mojiceste si deliberat principiul telefonului fara fir: inca din start, a fost "uitat" faptul ca era vorba de site, nu de editia tiparita a ziarului, ca era o sectiune a site-ului in care oricine putea posta orice (in limitele bunei decente), ca moderatorul paginii de web nu avea, practic, nicio posibilitate de a verifica de unde provine textuletul. La cei mai multi cititori de bloguri, mesajul transmis a fost ca Jurnalul National fura ca in codru. S-a ajuns chiar la situatia hilara in care diversi indivizi, dupa ce infierau cu fanatic aplomb justitiar publicatia respectiva si pe jurnalisti in general, cereau vehement demisia celui care copiase articolul.
Acesta este ceea ce se numeste un caz clasic de "trollism". Cineva lanseaza cu buna stiinta un subiect controversat, menit a starni reactii puternice si a prinde in plasa cat mai multi vizitatori. Pe la inceputurile internetului, in epoca de aur a forumurilor, un astfel de demers era inzestrat cu semnificatii pozitive: moderatorii urmareau prin trollisme sa descopere informatii noi despre navigatori, sa identifice grupuri sociale, orientari politice etc.
Nota bene, problema cazului de mai sus e
