...este numele unui fel de mancare tipic venetiana pe care o gasesti in meniurilor tuturor restaurantelor din laguna desi, de fiecare data, gustul e altul: sardinele pot fi prajite sau fierte, ceapa mai coapta sau mai cruda, cu adaos de stafide sau fara, mai condimentata, mai dulce sau mai light.

La fel si actuala editie a Bienalei internationale de arta este un fel de sarde in saor, cu gustul nuantat in functie de cine o gateste. Parcurgerea ei este (oare la a cata editie consecutiv?) o excursie pe teritoriul limitat al neoconceptualismului, realizat in principal cu mijloace fotografice sau video ce cu greu gasesc resurse sa mai surprinda.

Varianta romaneasca a sardinelor venetiene, cu o reteta poate dintre cele mai indepartate de cea originala, a fost gestionata la aceasta editie de tot mai prezenta echipa a galeriei Plan B din Cluj-Napoca condusa de Mihai Pop, ce functioneaza in aceeasi structura si sub genericul Fundatiei cu nume omonim la care s-a adaugat Mihnea Mircan de la Muzeul National de Arta Contemporana.

Pavilionul Romaniei este unul dintre cele mai atipice in retetarul deja consacrat al bienalelor din ultimul deceniu, printr-o abordare proaspata, fara complexe.

Scenariul general sta sub semnul ironicului nedisimulat, incepand cu steagul Uniunii Europene pe care aproape pui piciorul imediat dupa intrare (prin care patrunzi cu dificultate din cauza unei constructii masive, cenusii, realizate de Mona Vatamanu si Florin Tudor, ce figureaza o casa plasata pe calea de acces). Este primul contact cu o realitate ce iese din regula bunului simt si intra in cea a lui Danila Prepeleac. La fel cum trimiterile la vetust si rudimentar, dar si la o epoca glaciala recenta din istoria noastra, sunt sugerate de inscrisul volumetric Romania de pe fatada pavilionului garnisit de Victor Man cu blanuri felurite, un insemn mai degraba al materialului c