Dificultatea de a-l situa corect în context istoriografic pe Jean Ancel vine din circumstantele biografiei sale. Prin nastere (1940, Iasi), primii ani de studii specializate - la Universitatea ieseana, în domeniul istoriei (pana în 1959) - si problematica abordata de lucrarile sale, el îsi leaga numele într-un mod solid de Romania si trecutul contemporan al acesteia. Prin emigrarea în Israel, cele doua masterate - istorie si arhivistica - prin care si-a continuat studiile din cadrul Universitatii Ebraice din Ierusalim (din 1963) si prin interesul constant, obstinat, pentru problematica Holocaustului în Romania, el apartine, neîndoielnic, cercului istoricilor israelieni. El este, în consecinta, ca o vrea sau ca nu o vrea, deopotriva, istoric roman si istoric evreu; ilustrat în campul studiilor romanesti, dar si al studiilor iudaice. De altfel, opera sa, profund conectata la locurile de unde a plecat, contine si o neîndoielnica dimensiune universalista. Iata ce spune autorul într-unul din textele sale: "Hitler a destainuit lui Antonescu cele doua mari secrete ale regimului nazist înainte de a fi puse în aplicare: Planul Barbarosa si «Liniile directoare pentru tratarea evreilor din Rasarit», adica planul de exterminare a evreilor din Uniunea Sovietica" (Surse arhivistice despre Holocaustul din Romania). Or, asemenea precizari depasesc sfera de interes a istoriei romanesti ori a holocaustologiei, încadrandu-se printre contributiile de istorie contemporana universala. Datorita acestei împrejurari, marile carti ale lui Jean Ancel, de la colectiile de documente la monografiile ample privitoare la Shoah în Romania, merita sa fie studiate cu atentie chiar si dincolo de eventuala orientare a cititorului - specializat sau nu - catre un anume subiect particular. Ceea ce aduce autorul în pagina este, pana la urma, cea mai importanta tragedie colectiva a lumii contemporane, dincol