Multe adverbe îşi schimbă treptat sensul şi modul de utilizare, devenind semnale sau mărci discursive, instrumente conversaţionale şi argumentative, mijloace de întărire sau de atenuare, de marcare a acordului sau a dezacordului. Adverbul practic, de exemplu, e folosit în enunţ ca echivalent al locuţiunilor "de fapt", "în realitate", introducînd o informaţie aflată în opoziţie cu aparenţele şi cu aşteptările presupuse ale interlocutorului: "Practic, n-am avut vacanţă". Sensul conversaţional, care poate fi destul de diferit de cel originar, e adesea înregistrat cu întârziere de dicţionare. DEX, de exemplu, nu cuprinde sensul de marcă discursivă al lui practic, deşi acesta este bine fixat în limbă. Evoluţia discursivă, enunţiativă a unor adverbe de mod este un fenomen dacă nu universal, atunci, cel puţin, comun multor limbi.
O evoluţie oarecum asemănătoare înregistrează, în româna actuală, termenul automat. şi în acest caz, dicţionarele suferă de inerţie: în DEX, automat nici măcar nu este înregistrat ca adverb; în cadrul valorii sale de adjectiv se precizează doar că există şi o utilizare adverbială, cu sensul "care se face, se execută de la sine, fără participarea raţiunii sau voinţei". Într-un registru al românei vorbite mai puţin cultivate, automat funcţionează însă ca adverb modalizator, cu sensul "obligatoriu", "inevitabil", "sigur": "acum, sinceri să fim, faptul că citeşti mult nu înseamnă automat că ştii să citeşti" (weblog.ro); "asta nu înseamnă automat că îi copiem" (musicxpress.ro); "Dacă îl trimiţi prietenilor tăi, vei avea automat noroc trei ani !!!" (resursadefun.ro); "ce se întâmplă foarte des... automat după-amiaza bag un somn de 90 minute..." (fanclub.ro). După modelul altor adverbe modale, automat este folosit şi într-o construcţie specifică, urmat de conjuncţia că: desigur că..., evident că... - automat că...). Într-un dialog dintre moderator
