În 2003, în plin an Kavafis, prozatorul atenian Filippos Filippou publica la Editura Patakis romanul Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis (sub tipar la Editura Omonia). La sfârşitul acestei primăveri, în toiul manifestărilor organizate cu prilejul Anului Kazantzakis (50 de ani de la sfârşitul său pe un pat de spital din Freiburg, în octombrie 1957), în Grecia şi în toate colţurile lumii pe unde a călătorit nemuritorul erou literar şi cinematografic Alexis Zorbas, Filippos Filippou "recidivează", tipărind la aceeaşi editură romanul Moartea lui Zorbas. O carte la care lucrează din 1996, strângând preţioase mărturii de la cei care l-au cunoscut îndeaproape pe scriitorul cretan în timpul retragerii sale în insula Egina, când, abandonând alte proiecte de anvergură, a plăsmuit cele câteva creaţii romaneşti care-i vor aduce o celebritate mondială de invidiat.

Egina, august 1941. Ocupaţie nazistă şi luptă dură pentru supravieţuire. În casa lui Kazantzakis soseşte Zorbas (pe numele adevărat Gheorghios), ca să-l înduplece pe fostul asociat să repună în funcţiune mina de lignit şi să reînvie zilele lor bune de odinioară. În aceeaşi perioadă, pe eremitul din Egina îl vizitează Galateia, prima soţie, scriitorii şi prietenii săi Anghelos Sikelianos, Kostas Varnalis, Pantelis Prevelakis, actriţa Melina Merkouri, dar şi poeţi nu demult lansaţi pe scena literară: Odysseas Elytis, Nikos Kavvadias. Se cuvine amintit că tot aici l-a vizitat şi românul Pericle Martinescu, unul dintre cei mai statornici promotori ai operei Cretanului în România. O lună mai târziu, în septembrie 1941, Gheorghios Zorbas moare şi este înmormântat în cimitirul din Skopje, devenit loc de pelerinaj pentru admiratorii de pretutindeni ai lui Kazantzakis. În Moartea lui Zorbas asistăm la ultimele zile ale legendarului erou. Zorbas este acum un om împovărat de vârstă şi necazurile vieţii, pe care Filipp