Moţii se pregătesc să treacă graniţa. Nu de tot, ci doar cu meşteşugul lor. Dacă aici, în România, nu prea mai are nimeni nevoie de talentul ascuns între culmile Apusenilor, moştenit

Moţii se pregătesc să treacă graniţa. Nu de tot, ci doar cu meşteşugul lor. Dacă aici, în România, nu prea mai are nimeni nevoie de talentul ascuns între culmile Apusenilor, moştenit din moşi-strămoşi, în schimb străinii ştiu să aprecieze originalitatea şi calitatea urmaşilor lui Horea. Asta e povestea butoaielor pentru ţuică, vin sau murături făcute de doi dintre meşterii zonei, Sorin Chira şi Liviu Cristea. Dintre cei puţini care au rămas.

Despici buşteanul în patru, faci doagele după un anume şablon, apoi le agăţi de un cerc metalic pe care l-ai tăiat manual şi gata butoiul din salcâm, stejar, frasin sau fag. E cel cu pereţii drepţi, pentru vin sau murături.

Dar mai sunt şi alea bombate, bune pentru ţuică. Vara te speteşti la ele, iar toamna o iei prin ţară, drum întins, să le vinzi, mai ales în zonele viticole. Asta e viaţa dogarilor din Apuseni. Câţi au mai rămas, că majoritatea celor bătrâni s-au stins, iar tinerii nu se mai ocupă azi de aşa ceva. Ba au mai rămas doi de "sămânţă", în comuna Avram Iancu, de parcă s-ar împotrivi "modei" care a îngropat de ani buni încoace meseriile tradiţionale.

Două luni de "pribegie" pe an

Am avut noroc să-i găsim cu numai o săptămână înainte s-o ia din loc cu marfa. Erau aproape gata 60 de butoaie din cele mari, de vin, risipite prin curtea largă prin care se întindea atelierul în aer liber. Munceau de zor, aşa că n-au avut mai mult de un sfert de oră să stea de vorbă cu noi, ca să nu piardă ritmul de lucru. Asta e meseria pe care şi-au ales-o Liviu Cristea şi Sorin Chira, deşi sunt oameni la puţin peste 30 de ani. "Asta e o meserie tipică moţilor, dar pe cale de dispariţie", zice Sorin cu amărăciune. Când vezi "p