Unii ii spuneau Grecu'. Cei mai multi - inclusiv eu - ii spun Manos. Povestea prieteniei mele cu el are trei episoade distincte. "Inainte", "in timp ce" si "dupa". "Inainte", pana prin 1997, ne stiam, chiar lucraseram impreuna in cateva proiecte, dar nu deveniseram prieteni. Intre "inainte" si "dupa" am devenit prieteni cu adevarat. Adica "in timp ce". Iar de "dupa" si pana azi - si probabil multa vreme de acum incolo - am dezvoltat aceasta prietenie.
Decodare. "Inainte" inseamna perioada de dinainte de a ne imbolnavi. "In timp ce" - perioada in care amandoi
ne-am luptat sa scapam. Si "dupa" inseamna perioada scursa din momentul in care am fost declarati vindecati si pana azi.
Dupa ce ai invins o boala ca asta, vezi viitorul cu alti ochi. Vezi totul cu alti ochi. Si, daca te duce capul si ai noroc, inveti sa traiesti cu teama de moarte, afli ce este cu adevarat important in viata
si-ti vezi de treaba cum poti mai bine. Aici pun unul dintre citatele mele favorite. Scria William Saroyan in romanul O zi din dupa-amiaza lumii (1946): "Intr-o zi din dupa-amiaza lumii, mohoreala mortii se va cuibari in tine si, cand te vei ridica sa mergi, vei fi mohorat ca moartea. Dar, daca esti norocos, asta nu va face decat distractia mai buna si iubirea mai mare".
Mi-aduc aminte ca incepusem deja tratamentul, cand am primit un mesaj de la el, de departe. Atunci am aflat ca si el fusese lovit de acelasi dusman. Dar el se lupta "pe viata si pe moarte" intr-un spital. La el nu "se stia inca". Eu deja raspunsesem foarte bine la tratament si ma indreptam incet, dureros, dar sigur spre liman. Razboiul lui personal cu boala a fost mult mai atroce, mai lung si cu mai multe batalii decat al meu. In fine, imediat ce am putut sa o facem, am inceput sa ne intalnim mai des si sa construim prietenia. Exista, involuntara, o ciudata solidaritate care se activea
