La ora cand cititi aceste randuri, Festivalul International Mamaia se apropie de sfarsitul celei de-a 22-a editii. Dar acum, cand scriu, abia a intrat in a doua saptamana. Primul concurs al competitiei a adunat axe la 35 de mese si a fost castigat de perechea Mathe-Gutes. Urmeaza OPEN-ul si desigur va voi tine la curent.
Pentru cei ramasi acasa, o dona de consolare.
Ea dovedeste ca in jocul declareantului sunt multi cunoscatori. Dar niste aparatori redutabili se intalnesc mult mai rar. Am citit intr-o carte niste randuri prin care autorul descria flancul ideal in cuvinte ce pareau ca proslavesc reformatorii istoriei: "Aparatorul de clasa este cel ce nu accepta nicio ingradire a libertatii lui de actiune. El se caracterizeaza prin dispretul fata de reguli si sloganuri. El este gata sa se lepede de solutiile verificate si sa violeze toate consemnele unanim recunoscute ale jocului de flanc. Singurul sau scop e sa bata contractul, indiferent cu ce arme si cu pretul oricaror iesiri din retete".
Dar cati dintre noi avem curajul de a iesi din cadrele fixate de practica si din teoriile stiute. In realitate idei ca "mana a doua pune mic", "cupa e moartea sans-atout-ului", "trage asul sa vezi mortul" sunt simplificari cu efect limitat. Nu totdeauna avem insa curajul sa le depasim.
In dona de mai sus, Vest ataca trei de caro impotriva contractului de 3 FA declarat de Sud dupa ce, la incercarile lui de a impune cupa, Nord a licitat trefla si pica. Jucatorul din est, cu patru levate sigure in mana, nu poate spera ca Vest are mai mult de un punct sau doua, poate nici pe acelea. Cel care joaca flancul din rutina va lua prima levata, jucand apoi 6 de caro cu speranta ca va promova un caro la Vest sau acesta are chiar Dama. Dar Sud nu va gresi pana intr-atat incat sa puna 10, pentru ca isi inchipuie ca Valetul nu poate fi la Est. El va pune Dama si va plas