Există un film american care mi-a plăcut foarte mult, tradus în româneşte prin „Cădere liberă“. În filmul ăsta, Michael Douglas joacă rolul un american alb, de vârstă mijlocie, ochelarist banal, care îşi conduce maşina într-un trafic infernal. Aşa cum spune titlul, filmul este despre căderea sa. De unde la început părea un tip sigur pe el, care se întoarce acasă la nevastă şi copii după o zi de muncă la un job bine plătit, treptat o ia razna. Scânteia este un blocaj de maşini pe autostradă, iar omul nostru pleacă pur şi simplu, îşi lasă maşina acolo, se întâlneşte cu o bandă de golani pe care îi bate şi le confiscă armele, intră într-un fast-food unde începe să tragă cu mitraliera. În general, omul echilibrat şi model cu care începea filmul este demantelat de scenarişti cu mare artă. Bunul american de la început se doveşte treptat un şomer care mergea maniacal la un serviciu fictiv, familia spre care mergea atât de hotărât consta de fapt din fosta nevastă, căreia îi era frică de el, şi tot aşa.

Cînd am aflat că Senatul a respins ordonanţa de urgenţă de reorganizare a guvernului Tăriceanu 2, m-am gândit că premierul seamănă cu Michael Douglas din acest film. Când s-a hotărât să fie ferm şi să dea Partidul Democrat afară de la guvernare, a obţinut o majoritate parlamentară solidă. Ideea era, dacă mai ţineţi minte, că într-o lume politică tulbure, cu un preşedinte scandalagiu, premierul reprezintă o oază de stabilitate. Voi îndeplini programul de guvernare, pentru asta stau aici, a spus el atunci. Între timp, programul de guvernare a fost făcut ţăndări de pretenţiile celor care l-au menţinut la putere. Politica iresponsabilă de mărire nesustenabilă a pensiilor a făcut din acest guvern o stafie care se agaţă de lumea reală. Aşa cum din economistul serios Vosganian a făcut un politician şmecheraş care caută să ne convingă că poţi să ai o pensie de 45% din salariu cu