Printre enigmele care de cand lumea si pamantul i-au fascinat pe oameni, incitand minti dintre cele mai iscusite sa dedice averi, ani indelungati sau chiar o viata intreaga incercarii tenace, rareori incununate de succes, de a le dezlega, un loc de frunte il ocupa vechile scrieri, urme ale trecerii prin istorie a unor popoare disparute.
Rand pe rand, o serie de redute ale paleografiei au cedat in fata asediului indarjit, aducand celebritate unor nume ca Jean-Francois Champollion (hieroglifele egiptene), Georg Friedrich Grotefend si Henry Rawlinson (scrierea cuneiforma), Bedrich Hrozny (scrierea hititilor), Michael Ventris si John Chadwick (Linearul B din Creta) s.a. Alte scrieri, precum Linearul A din Creta, rongorongo din Insula Pastelui, ori semnele de pe obiecte din Cultura Vinca (in privinta carora exista indoieli ca ar reprezenta chiar o scriere), mai dau inca de furca savantilor si n-ar fi exclus sa ramana la stadiul de mistere perpetue. Dintre nastrusniciile mentionate in cronica amintitului asediu, evoc aici doar una, mai gogonata: interpretarea fonetica a scrierii Maya, ipoteza formulata in 1952 de egiptologul rus Iurii Valentinovici Knorozov, a fost decenii de-a randul contestata ca... "propaganda marxista" (!) de catre John Eric Sidney Thompson, un respectat pionier al arheologiei si epigrafiei Maya, si abia dupa moartea acestuia a ajuns sa fie acceptata, slujind ca baza pentru etapele urmatoare ale descifrarii - situatie paradoxala, caci istoria stiintelor consemneaza tocmai cazul invers, cand discipline precum genetica, cibernetica sau sociologia au fost tratate drept "pseudo-stiinte burgheze" de catre forurile academice sovietice si interzise cu strasnicie la rasaritul cortinei de fier.
Un loc cu totul aparte in orizontul criptografiei il ocupa, de aproape un veac, Manuscrisul Voynich, un text singular, lipsit de orice legatura cu vreu
