Festivalul international al teatrului de strada de la Aurillac, ajuns, in aceasta vara, la cea de-a 22-a editie, a strans laolalta nici mai mult nici mai putin decat 450 (!) de companii teatrale. Trupele au invadat pret de trei zile satul francez, exhibandu-si actorii, repertoriul si folclorul, nu doar in cadrul spectacolelor propriu-zise, ci si in parade fastuoase, care au antrenat publicul si l-au pus sa participe cu drepturi si indatoriri egale la sarbatoarea rolurilor, a mastilor si a costumelor. Nu degeaba, "afacerea Aurillac" a ajuns sa aiba o audienta de o splendida fidelitate, care soseste, fie ploaie, fie vant (cum a fost cazul anul acesta), la sfarsitul lunii august intr-un pelerinaj pestrit si entuziast. Cei care veneau sa se bucure de atmosfera de energica si vesela comunitate (si comunicare fara frontiere) cu 20 ani in urma isi aduc acum copiii, cladind jovial o traditie asemanatoare in spirit marilor reuniuni hippie d'antan. Seducator datorita aparentei conviviale si festive, adesea gratuit si intotdeauna neintimidant, spectacolul de strada, mai ales atunci cand atinge cote de participare actoriceasca atat de indraznete, are, potrivit organizatorilor si un cusur: cata vreme prezenta in catalogul festivitatii nu este cernuta de amfitrioni, "cei mai slabi stau alaturi, fara jena, de cei mai buni".
Dar chiar si alaturi de cei dintai sarbatoarea triumfa, cata vreme, chiar si in lipsa harului dramatic, ofertele adresate publicului - marele rasfatat al evenimentului - se imbulzesc ametitor. Iata doar una dintre ele: Ego center. Un loc unde se complinesc absente si se umplu goluri, fie si cu calti de recuzita. Aveti nevoie de o mama tandra sau de un prieten devotat? La Ego center nu trebuie decat sa semnati un contract prin care va angajati sa petreceti 10 minute alaturi de un actor care va manca jaratic doar ca sa va faca pe plac, intrand in pielea
