Cu zămbetul său prietenos, uşor timid, căntăreţul dragostei ne-a făcut să ne regăsim in amintiri imaginea propriilor iubiri. Cănd am plăns şi noi de fericire ori de suferinţă.
Cu zămbetul său prietenos, uşor timid, căntăreţul dragostei ne-a făcut să ne regăsim in amintiri imaginea propriilor iubiri. Cănd am plăns şi noi de fericire ori de suferinţă.
Dan Spătaru, prin vocea căruia orice melodie a devenit şlagăr, ne-a reamintit de "Ţărăncuţă, ţărăncuţă", şi ne-a lăsat speranţa că "Drumurile noastre poate se vor intălni vreodată". Am fredonat impreună, ştergăndu-ne o lacrimă, atunci cănd el cănta "Să ştii, măicuţa mea, că port icoana ta". Ne-am intors in anii copilăriei, cănd in urbea noastră natală "Trecea fanfara militară in frunte c-un tambur major". Noi iţi mulţumim, Dan Spătaru, pentru tinereţea noastră regăsită in căntecele tale. Iţi mulţumim pentru ceasurile de rară incăntare sufletească pe care ni le-ai adus!
Sunt puţini cărora destinul le-a hărăzit o existenţă atăt de spectaculoasă. Care le-a asigurat suişuri şi coborăşuri la fel de răsunătoare intr-o carieră artistică ce a depăşit pragul de 40 de ani. Un nume, inscris neglijent cu creta pe "zidurile" oraşului in care concerta, umplea la refuz săli de mii de locuri sau stadioane. Şi asta pentru că vocea sa inconfundabilă şi căntecele, toate irepetabile, sunt unice.
O Ediţie de Colecţie despre Dan Spătaru. O poveste despre Omul, copilul, adolescentul, tănărul, sportivul şi artistul deopotrivă, cel care a reuşit, oriunde s-ar fi aflat, să provoace hohote de plăns sau o stare aparte de bucurie atunci cănd interpreta la fel, mereu la fel, căntecele dragi tuturor.
FENOMEN. La inceputurile carierei, Dan Spătaru a fost angajat al Teatrului Fantasio din Constanţa. Din păcate, nici teatrul, nici artistul nu mai există. Amintirea lor comună nu dispare insă. Au
