După ce l-a bătut pe Takao Suzuki şi după conferinţa de presă, Pavel s-a alăturat echipei, suferind alături de toţi românii din sală, la Osaka, până când victoria lui Hănescu l-a aruncat în sus, de pe scaun, direct în braţele coechipierului său la finele unui meci dramatic. La puţin timp după hora bucuriei, în urma căreia ne-am asigurat cel puţin un an de tenis de cea mai bună clasă, „Cneazul” ne-a acordat un miniinterviu:

- Andrei, te-ai bucurat de victorie mai mult ca niciodată. De ce ne-a fost atât de greu?

- Sincer, azi am reuşit un lucru extraordinar în care nici eu nu mai credeam. Adversarul meu a profitat de orice şansă, iar eu am avut şanse pe care nu le-am fructificat. Nimeni nu se aştepta la un meci atât de greu, iar o tensiune ca în ziua de azi nu am mai trăit de mult.

- Ne-am făcut noi viaţa grea sau ei, pur şi simplu, s-au autodepăşit?

- Au jucat senzaţional. Nu ne-au făcut nici un fel de cadou, dar ca să reuşeşti o asemenea victorie trebuie să ai o zi fenomenală. Iar noi am avut.

- Probabil că lumea se întreabă ce ai simţit tu acolo, pe teren, că ai început să-l controlezi pe Takao?

- Takao nu a cedat nici un moment, poate că doar s-a făcut, aşa cum am mai spus, după cel de-al treilea set mi-am recăpătat încrederea în mine şi mi-a fost mult mai uşor.

- Spui că nu mai credeai în victorie. Te gândeai cumva să renunţi?

- În nici un caz. În Cupa Davis trebuie să lupţi până la capăt şi eu am avut norocul ca în setul trei să câştig atât de lejer, ceea ce mi-a dat multă încredere în mine. Ca să nu mai spun cât de mândri suntem de Victor care a reuşit în asemenea condiţii să facă punctul victoriei. (A.G.M.)

După ce l-a bătut pe Takao Suzuki şi după conferinţa de presă, Pavel s-a alăturat echipei, suferind alături de toţi românii din sală, la Osaka, până când victoria lui Hănescu l-a aruncat în sus, de pe scaun