„Bun îi vinul ghiurghiuliu,/Cules toamna pe târziu,/Bun îi vinul ghiurghiuliu,/ Mai pe brumă, mai pe-omăt/ Mult mai beu şi nu mă-mbăt“. Aceste versuri îmi vin în minte când păşesc pe aleile dintre buturile cu viţă-de-vie de la Banul Mărăcine. Impunătoarele dealuri ce străjuiesc în partea de est şi de nord-est Cetatea Băniei au fost cunoscute în trecut sub denumirea de „Plaiul Vulcăneştilor“- după numele preoţilor Vulcăneşti din Pieleşti-Dolj, care aveau concesionate suprafeţe mari de viţă-de-vie. Liviu Mărăcineanu, şef de cramă, este ghid în incursiunea noastră printre butoaiele cu vin. Intrăm în hrubă, sectorul în care se maturează vinurile. A fost construită în 1984 şi de atunci investiţiile au continuat până în 1990. Hruba a fost construită prin decopertarea terenului. Coborâm scările în hrubă. La intrare este o machetă a staţiunii viticole. Traseul este în forma literei L. Hruba are două intrări şi un tunel, care face legătura între crama veche şi cea nouă. Hruba este, de fapt, locul unde se maturează vinurile. Sortimentele de vinuri sunt ţinute în butoaie de stejar. Se aprinde lumina, iar în faţă se arată „bijuteriile“. Butoaiele au culoarea roşiatică sau poate că aşa par la lumina slabă din subsol. Liviu Mărăcineanu, şef de fermă la staţiunea Banul Mărăcine, ne spune câte ceva despre ceea ce vedem: „Cultura de viţă-de-vie se întinde pe o suprafaţă pe 110 h, iar în faţa noastră sunt 120 de vagoane cu vin. Un vagon are 10 mii de litri. Vasele sunt menţinute la o temperatură constantă“. O recoltă bună se obţine o dată la zece ani. Anul acesta, în ciuda secetei, recolta se anunţă bună. La Banul Mărăcine se cultivă Fetească albă, Fetească regală, Fetească neagră, soiuri internaţionale de vinuri roşii, cu o pondere pentru Sovignon, Cabernet şi Merlot.

Istoria din subsol Păşim printre butoie. Ne învăluie un miros înţepător de vin şi, în acelaşi timp, de muce