A trecut un an de cînd Dilema veche are amabilitatea să găzduiască aceste articole. E normal să mă întreb dacă ele au avut alt rezultat decît popularizarea unei istorii de case şi de oameni, de care, oricum, era nevoie, fiindcă majoritatea bucureştenilor, indiferent de vîrstă, nu-şi cunosc oraşul. Să zicem că scopul acesta a fost atins, deşi eu speram ca, din partea cititorilor, să vină mai multe semnalări ale unor clădiri în pericol.

Se pare însă că un an de campanie n-a fost de ajuns sau că mijlocul folosit pentru a atrage atenţia autorităţilor s-a dovedit ineficient, dacă avem în vedere ce s-a întîmplat cu casele despre care s-a scris aici. Singurul caz în care am cîştigat ceva a fost casa lui Spiru Haret. E adevărat, nu s-a putut împiedica enorma construcţie de alături, dar monumentul propriu-zis din str. General Manu va fi - mi se spune - luat sub protecţia Ordinului Arhitecţilor din Bucureşti, pentru a deveni centrul lor. Ceea ce s-a reuşit cu casa Mincu din str. Pictor Verona era de cîtva timp un exemplu încurajator.

Au fost situaţii în care intervenţia a venit prea tîrziu. Tot în Dilema, dar înainte de a începe colaborarea regulată, am protestat contra demolării casei din str. Povernei, nr. 9, fostă a junimistului Theodor Rosetti, cumnatul lui Cuza-Vodă, şi unde locuise într-o vreme Luchian. Reacţiile au fost două: o mustrare neobişnuit de acră de la conducerea SNSPA, fiindcă îndrăznisem să cred că s-a urmărit extinderea clădirii vecine (şi mi-am cerut scuze cu umilinţă), apoi un răspuns oficial din partea Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional. Hîrtia, plină de ştampile şi semnături, printre care a dlui Ştefan Damian, un adevărat Schwarzenegger demolator al caselor vechi din Bucureşti, îmi aducea la cunoştinţă foarte respectuos că Th. Rosetti n-a locuit unde am spus eu, ci mai încolo, unde se află un centru de proi