Dimineaţa işi pun hainele bune din ajutoare şi merg la Primărie ca la cerşit. Li s-a cerut să-şi fotografieze singuri casele, pentru autorizaţia de demolare… Apoi se intorc unde le-a fost acasă şi caută prin mălul din curte. Seara, cei care au primit containere merg şi dorm in ele. Nu au apă caldă, nu au hrană caldă. Nu au toţi calorifere. Tecucelul i-a imbolnăvit de inimă rea, iar birocraţia ii năuceşte.

Dimineaţa işi pun hainele bune din ajutoare şi merg la primărie, unde-s trimişi, ca la cerşit, din uşă-n uşă. Apoi se intorc unde le-a fost acasă şi caută prin mălul din curte. Nici ei nu ştiu ce. Orice nimic recuperat ii bucură. E o fărămă din viaţa lor. Seara, cei care au primit containere merg şi dorm in ele. Viaţă de sinistrat. Made in Romănia.

Consiliul Local Tecuci, camera 28. Adică, Serviciul Urbanism, Compartimentul Autorizări Construcţii. "Bună ziua. Am venit să aducem pozele, «patru poziţii, căt mai elocvente», cu ce-a mai rămas din casa unei bătrăne de pe Strada Stelei." Omul de la birou ne priveşte imaculat. Stă pe scaun, are părul grizonant, barba tunsă ingrijit şi pantofi bej din piele intoarsă. Se uită blanc, un fel de "aşa, şi?". Dar nu zice nimic. "Vi se pare normal ca pentru autorizaţia de demolare să le cereţi unor sinistraţi să-şi pozeze singuri casele? Cu ce?" Din nou tăcere. Nu una plină de vinovăţie, ci una care se termină cu "următorul la rănd". Abia cănd ii spunem că suntem de la Jurnalul Naţional prinde grai. "A, păi, voi, jurnaliştii, vă pricepeţi să puneţi oamenii in nişte situaţii!" Mă uit la pantofii lui de culoarea untului şi mi-e jenă că-i las urme de noroi pe covor. "De ce le-aţi cerut lor să aducă pozele şi nu le faceţi dumneavoastră?" Din nou - linişte. Se aude numai un sinistrat, din biroul vecin, cum dă explicaţii pe-un ton ridicat. "Femeia care locuieşte in casa din poze are 83 de an