"Noaptea care mi-a schimbat viata"

Stimata doamna directoare Sanziana Pop,

Ma numesc Potcovaru Gheorghita si sunt din Bucuresti. Sunt mama a trei copii minori de 17 ani, 14 ani si 7 ani. Personal nu am cunoscut niciodata fericirea, dar atunci cand imi privesc copiii, stiu sigur ca ei sunt fericirea mea, o bogatie cu care ne-a binecuvantat Dumnezeu. Pana in anul 2000, am locuit cu sotul si primii doi copii in Alexandria, in casuta pe care el mostenit-o de la parinti. In acelasi an, 2000, luna mai, eram insarcinata in luna a saptea cu cel de-al treilea copil. Pe data de 25 mai am venit la Bucuresti cu cei doi copii, in vizita la parinti, iar pe data de 26 mai, orele 22, a inceput travaliul de nastere, dupa care imediat parintii au anuntat Salvarea. Acea noapte a fost un cosmar fara sfarsit, pentru ca medicii nu au facut nimic pentru a ma ajuta, m-au lasat toata noaptea cu contractii foarte mari. In dimineata zilei urmatoare s-a nascut micutul meu, cu tripla strangulare de cordon ombilical. In acel moment, aud in surdina un medic spunand catre ceilalti medici si asistente, ca trebuia facuta cezariana, pentru a preveni aceasta tragedie. De aici a inceput cosmarul vietii si al familiei mele. Primele trei nopti din viata, copilul meu a suferit trei convulsii in incubator si din aceasta cauza a facut paralizie cerebrala si atrofie de nerv optic la ambii ochi. Dupa o saptamana, ma cheama doamna doctor si-mi da o veste "fulgeratoare": "copilul nu va trai", iar dansa ma sfatuia sa-l las in spital, ca nu are ce sa-i faca. In acel moment, am simtit ca s-a prabusit cerul pe mine, dar Dumnezeu mi-a dat credinta si tarie si am spus ca voi merge pana la capat si ca voi lupta pentru copilul meu, cat va fi nevoie. A doua zi, ma cheama din nou in cabinet si-mi spune: "Mamico, ar mai fi o sansa, dar costa cateva zeci de milioane ca sa-l salvam". Era vorba de o fiola din