Daca bati strazile, impresia de contrast ireductibil se agraveaza, firul antinomic continua. Europa se anunta, pentru noi, ca un tarim prin excelenta opozitiv... Am insotit, vinerea trecuta, o colega din presa locala - din partea noastra de Prut, cum ar veni - intr-o vizita de documentare la Sculeni. La Sculeniul romanesc, sa precizez, pentru a nu se confunda cu celalalt Sculeni, dublet toponimic si, zic hrisoavele, localitate unitara la inceput ("pe cind fiinta...").
Ideea de a face un reportaj despre extremitatea estica a Uniunii Europene este, fara indoiala, interesanta, chiar provocatoare. Ce s-a schimbat, de la 1 ianuarie 2007, pe celalalt mal de Prut, spre care privim acum cu mai multa nostalgie si, de curind, cu un soi de resemnare golita de sens, muta, asintactica? Cum se vede UE-ul aici, in preajma? Ce semne o pun in valoare? Din ce fisuri ii strabat curentii? Si cum ne-ar privi, la o adica, toate aceste probabile modificari, ce impact ar putea sa aiba - sau are deja - asupra partii de dincolo? Intrebarile pot continua, pe domenii asa-zicind de interes. Unul ar fi micul trafic de frontiera. Cunosc oameni de la noi care practica de vreo saisprezece ani biznisul cu tigari si cu tot ce aduce profit (o lista pe care vamesii o stiu, presupun, pe dinafara!), navetisti inraiti, care n-ar putea sta acasa nici o zi, macar legati. Ochiul lor, bine pliat pe realitatile romanesti, acum si europene, implicit - ce inregistreaza el, in ultima perioada? Dar ochiul afaceristului propriu-zis? Sau al intelectualului, aventurat incoace prin mila atit de umilitoare a Consulatului roman de la Chisinau? S.a.m.d. Nu cred ca sint intrebari gratuite. In definitiv, din impresii se decanteaza idei, deriva atitudini - si cu acestea lucreaza politicul in toate vremurile. Le putem reformula in sensul unei precizii mai functionale, pentru un efect accentuat practic, insa ponderea lor
