Stimata doamna Sanziana Pop,
Sunt o cititoare fidela a revistei dvs., si n-am crezut ca vreodata va voi scrie si eu, dar in viata niciodata nu stii cand vine un moment in care trebuie sa iei si o astfel de hotarare: sa scrii unui ziar o problema care te-a afectat foarte mult. Iata despre ce este vorba:
Acum cateva zile, soacra mea, de 73 de ani, la care tin foarte mult, a fost depistata cu un cancer rinofaringian. Vestea a socat toata familia. Am fost indrumati (sotul meu si cu mine), de catre medicul specialist, la clinica de oncologie din Timisoara, care are locatia in cladirea fostului spital de ortopedie, din B-dul Mihai Viteazul. Acolo sunt mai multe cabinete de acest profil, si noi ne-am ales un medic pe usa caruia scria numele si calificarea: medic primar oncolog, si am asteptat la rand, impreuna cu sotul meu. Din motive subiective, nu doresc sa fac public numele acestui medic, in varsta de aproximativ 40 de ani, dar sper din suflet sa se recunoasca - daca va ajunge sa citeasca aceste randuri.
Dupa aproape doua ore de asteptare, ne-a venit randul, dar chiar cand am vrut sa intram, un alt domn a sarit in fata noastra si a intrat in cabinet. Suparat, sotul meu a deschis usa si, pe un ton calm si respectuos (sotul meu este o fiinta calma si cu mult bun simt), i-a spus doctorului ca domnul respectiv a sarit peste rand, ca noi asteptam de doua ore si ca nu se face asa ceva. Stiti care a fost raspunsul acestui doctor? "Iesi afara, domnule. In cabinetul meu eu fac legea. Cum iti permiti sa dai buzna? La mine sa nu mai veniti. Cautati-va alt medic!" Sotul meu a ramas fara replica. Nu i-a venit sa creada ce i-a spus acel doctor, acum cand si asa este necajit si ingrijorat pentru soarta mamei sale.
Stimata doamna Sanziana Pop, nu stiu daca aceasta scrisoare va fi publicata, dar a trebuit sa scriu cuiva din presa romaneasca despre acest caz car
