Odata cu depunerea motiunii de cenzura de catre PSD, dezbaterea se muta asupra felului in care se va vota, secret sau deschis. Spre deosebire de alte state membre ale UE, care limiteaza votul secret la numirea in functii a unor persoane, Romania e foarte laxa in privinta procedurii de vot, aleasa de parlamentari. "Votul este, de regula, deschis", spune regulamentul Camerei Deputatilor… Dar el poate deveni secret daca majoritatea hotaraste astfel, la propunerea presedintelui Camerei sau a unui sef de grup parlamentar.
Acum, miza este mult mai mare decat de obicei. E prima motiune de cenzura cu sanse reale de a darama guvernul.
Dupa 1989, nici un guvern al Romaniei nu a avut un sprijin politic declarat oficial atat de scazut. Pe de alta parte, putine sunt guvernele Romaniei care s-au bucurat, la investitura, de atatea voturi in Parlament. Fragilitatea politica a acestui guvern instalat cu o majoritate atat de importanta da atat masura soliditatii coalitiei anti-prezidentiale (singura majoritate stabila din Parlament), cat si pe cea a puterii aranjamentelor subterane care au reusit sa armonizeze interese din PRM, UDMR, PC, PSD si PNL.
In aceste conditii, chiar si daca nu ar trece, motiunea de cenzura a PSD ar putea avea meritul de a separa apele in partidele care sustin ca sunt de opozitie sau, ca sa folosim expresia plastica a lui Ioan Rus, de "a separa barbatii de curve". Cu o singura conditie insa – votul la vedere. Ca sa aflam care sunt cu adevarat granitele stabilimentului, votul dat motiunii de cenzura trebuie sa fie deschis.
Vietuitorii subteranelor politicii si brokerii de putere traiesc in Parlament la umbra votului secret. Am vazut-o in cazul respingerii cererii privind perchezitionarea imobilelor lui Adrian Nastase. A constatat-o pe propria-i piele pesedistul Sorin Oprescu, a carui motiune impotriva liberalului Nicolaescu pica strategic
