- 8% din salariul meu este pentru competence building.
-!?
- Da, din timp în timp mă cheamă la el managerul universităţii şi mă întreabă ce competenţe mi-am dezvoltat de cînd nu ne-am mai văzut. Şi dacă n-am făcut nimic, îmi taie 8% din salariu!...
- Şi tu ce faci?
- Păi, am vrut să învăţ franceză, dar a spus că nu se pune, asta e pentru plăcerea mea. Eventual chineza, asta ar merge, la limită. Dar mai bine ceva de genul managementul emoţiilor, pricepi, adică ceva cu adevărat util pentru mine şi pentru societate!
- Glumeşti?
- Nu mai glumesc. Zilele trecute tocmai am dat afară trei sociologi din departament pentru că nu au embraced the change cu destulă convingere, aşa că nu mai glumesc. Cercetez. O colegă a propus o temă de cercetare despre antropologia schimbării universitare, toată nebunia asta cu managementul calităţii & co. Itâs magic! Magie pentru intelectuali... Cînd a venit transferul ăsta de management privat la serviciile publice, toţi au făcut grevă, poşta, asistenţa medicală, rînd pe rînd, că şi-au dat seama că o să-i termine. Numai profesorii universitari au fost încîntaţi: "calitate", "excelenţă", "economia cunoaşterii", great! Nu au declarat la Lisabona că, pînă în 2010, vor să facă din UE cea mai performantă "economie a cunoaşterii" din lume? Şi pentru asta trebuie să reformezi învăţămîntul. Pentru profesori era ca un vis iluminist empowered by IBM. Majoritatea lor n-au înţeles nimic nici acum...
- A ajuns şi la noi...
- Ştiu, am fost în Macedonia, în Bulgaria... Mi-ar face mare plăcere să revin în România, dar n-am timp. Cu cît ajunge mai departe, spre periferie, cu atît e mai amuzant!
- Şi copiii tăi ce fac? - dau eu să schimb vorba.
- Păi, Alice tocmai a venit acum din Spania, de la un master, şi pleacă în Egipt pentru alte trei luni, în cadrul aceluiaşi master. Studii mediteraneene
