Presedinte al Coaching Institute, dar si profesor la UNATC, Horea Murgu isi dedica majoritatea timpului coaching-ului, un fenomen relativ nou in mediul de business romanesc.
Wall-Street: Ce inseamna coaching-ul in peisajul romanesc?
Ca business, coachingul este probabil ceva de ordinul catorva sute de mii euro anual (400.000 – 700.000 de euro), dar cu o crestere remarcabila la fiecare semestru.
Ca solutie pentru Dezvoltare Organizationala, coachingul reprezinta foarte, foarte mult, in special calitativ si specific, unic ca solutie, daca e bine diagnosticat ca solutie, daca are obiective clare si e livrat profesional, daca nu e facut ca “panaceu” universal si ca solutie “la moda” sau daca nu e un “inlocuitor” al altor tipuri de interventii necesare.
Wall-Street: Putem vorbi de coaching ca o piata emergenta in Romania?
Da. Romania e in acest domeniu relativ nou al serviciilor pentru Dezvoltare Organizationala decalata cu doar 5 – 10 ani, fata de SUA, Marea Britanie, Franta, dar cred ca va recupera repede, formand profesionisti autohtoni care in 3 – 5 ani pot consolida experienta necesara unor contractari pe probleme mai dificile.
Wall-Street: Cum ati putea descrie coachingul in trei cuvinte?
Un “dialog” specific – profesional in urma caruia se transfera o “competenta metodica”, o oglinda care poate sa determine schimbari de “cadre de referinta” si prin consecinta determina actiuni eficiente inclusiv in zone inabordabile si cu resurse nebanuite de client.
Wall-Street: De ce avem nevoie de un coach?
Pentru ca de multe ori ne e greu sa ne vedem din afara. Ceea ce fiecare – individ si/sau organizatie – vede ca “problema”, e de foarte multe ori “prost pusa, incomplet / inconsistent formulata”.
Wall-Street: Cand apeleaza managerii romani, in general, la un coach?
Cei din internationale stiu deja ca
