UE cere 48 de ore pe săptămână, dar sindicatele şi patronatele spun că va fi greu să potolească setea de muncă a românilor. Necesitatea de a obţine venituri tot mai mari îi împinge pe UE cere 48 de ore pe săptămână, dar sindicatele şi patronatele spun că va fi greu să potolească setea de muncă a românilor.

Necesitatea de a obţine venituri tot mai mari îi împinge pe oameni să presteze ore suplimentare chiar şi peste capacitatea proprie de muncă. Faţă de acest fenomen, Uniunea Europeană a reacţionat ferm, impunând o limită de maximum 48 de ore pe săptămână a timpului lucrat efectiv. În România, însă, atât angajatorii, cât şi liderii sindicali cred că limita respectivă este în mod tradiţional depăşită.

Orele suplimentare şi joburile <> au devenit, şi în România, un fel de sporturi naţionale. Salariile sunt în multe ramuri economice prea mici pentru a satisface nevoia oamenilor de a-şi ridica standardele de viaţă, astfel că românii dornici de un trai mai bun preferă să stea mai mult la serviciu sau să se angajeze la o (altă) firmă cu normă redusă.

Mulţi ignoră faptul că, obiectiv vorbind, munca în plus poate însemna reducerea, în timp, a capacităţii de concentrare şi afectează viaţa particulară. De altfel, studiile publicate în ultima perioadă trag semnale de alarmă din ce în ce mai stridente în acest sens.

După ce Uniunea Europeană a venit cu recomandarea limitării timpului de lucru tocmai din aceste considerente, liderii angajatorilor şi sindicatelor din România ne-au declarat că sunt de acord, în principiu, cu maximul de 48 de ore, dar s-au arătat sceptici în privinţa posibilităţii de aplicare efectivă a acestei noi reglementări europene. Principalul motiv ar fi acela că în ţara noastră nevoia de venituri mari este mult prea stringentă, iar Codul muncii e destul de permisiv pentru ca aceia care vor să-şi depăşească limitele naturale să mun