Pentru a castiga 100 mil. euro in Romania postdecembrista, este suficient sa fi "mirosit" potentialul imobiliar al unor vajnice intreprinderi socialiste cu datorii. Datoriile au fost apoi sterse de stat, la privatizare, iar antreprenori de bine au ramas doar cu profitul curat. Ramane in urma doar celebra fraza "mormane de fiare vechi" folosita de un fost prim-ministru pentru a descrie industria romaneasca. Intre timp, terenul de sub mormanele de fier s-a transformat intr-o adevarata mina de aur imobiliara. Mai jos, prezint sase astfel de mine de aur, in valoare de cel putin 100 mil. euro fiecare.
Doar saptamana trecuta citeam trei exemple de afaceri imobiliare de succes, care fie s-au dezvoltat, fie urmeaza sa se dezvolte. Mai sunt insa cel putin inca alte trei, pe un calapod similar, despre care s-a tot vorbit in ultimele luni. Sa le luam pe rand. Exemplele, evident, ar putea continua dincolo de sase, insa eu socotesc necesar sa ma opresc la cele mai cunoscute si cele care depasesc 100 mil. euro.
In primul rand, o firma oarecare cumpara de la AVAS cu 12 mil. euro un teren al fostului abator Splai din Bucuresti. Terenul nu este inclus in patrimoniul social al societatii. Insa este miza intregii tranzactii, intrucat valoreaza - ati ghicit deja cifra magica cu care v-am obisnuit - circa 100 mil. euro. S-a facut circ politic, dar sub acest circ politic, exista si o realitate economica. Anume ca respectivul contract de privatizare, castigat de drept de firma care a dat cel mai mare pret la o licitatie publica, prevede posibilitatea ca in cazul in care societatea obtine terenul respectiv, sa poata fi majorat capitalul social cu valoarea respectiva, iar actiunile aferente sa revina statului.
Cheia insa nu este in aceasta operatiune, ci in cuvantul "daca". Daca societatea obtine sau nu terenul respectiv depinde integral de Primaria Capitalei. Daca se o
