Cred că românii sunt obosiţi de atâta politică. Tirajele cotidienelor scad când pe prima pagină apare fotografia unui parlamentar sau şef de partid, a unui ministru. Chiar şi atunci când în cadru se vede Băsescu, de departe cel mai popular şi aducător de audienţe. Băsescu rămâne starul mediatic numărul unu în materie de politică. Lucrurile stau totuşi mai prost şi pentru el în comparaţie cu ce se întâmpla altădată. Când apărea actualul preşedinte pe undeva, se producea un frison. Când se vedea pe un canal de televiziune, lumea dădea buzna de prin bucătării, grădini, din dormitor, lăsa tocana, certatul copiilor şi se înfigea în faţa micului ecran. Un fenomen. Astăzi, lucrurile s-au schimbat, pentru că nu mai vrea nimeni să urmărească războiul declaraţiilor şi al contradeclaraţiilor dintre aleşii neamului. Cauza scăderii ratingului înregistrat de Băsescu este că ascensiunea sa nu s-a făcut pe programe, pe o strategie, pe un program politic, ci pe ha-ha-uri, râsete cu subînţeles, replici scurte, agresiuni verbale, butade, vorbe de duh. Toate, uşor de reprodus la „Ştiri“ şi în articole de prima pagină. Dacă ar fi venit cenuşiu, să ne citească strategii de dezvoltare, nu ar fi ajuns atât de popular, nu ar fi ajuns la Cotroceni.

Azi, politica interesează puţină lume. Şi pentru că de luni bune urmărim o criză care nu se mai sfârşeşte. Climatul este extrem de inflamat. Politicienii s-au obişnuit cu un soi de hărţuială, de război civil, în care cuvintele grele cad foarte uşor şi în care acuzaţiile grave circulă la vedere fără probe. Cu cât dovezile lipsesc, vehemenţa tonului creşte. Lumea s-a uitat cu gura căscată la năvala de obscenităţi, agresiuni verbale şi tot felul de asemenea ingrediente. O vreme, politicienii au reuşit să atragă atenţia, să reţină camerele TV un minut în plus asupra lor, să se vadă la gazetă citaţi. Dar acest sunet furios, belicos, acest vac