Pentru ca selectia tinerilor politicieni se face mai degraba pe baza relatiilor si a resurselor materiale pe care acestia sunt dispusi sa le puna la dispozitia partidului decat pe baza meritelor, talentului sau notorietatii.
Pentru ca membrii de partid care asteapta rabdatori sa le fie recunoscute munca si fidelitatea pentru a parcurge corect ierarhiile sunt tratati de sus, dati la o parte si inlocuiti atunci cand le vine randul cu oameni adusi din afara, venetici fara ideologie, traseisti si oportunisti.
Pentru ca in Romania postdecembrista elitele politice au fost recrutate mai ales din bazinul nomenklaturii si al tinerilor tehnocrati crescuti in spirit de perestroika la sfarsitul anilor ‘80 sub aripa protectoare a regimului comunist.
Convertiti la economia de piata, acestia au privit adesea randuiala democratica din perspectiva propriului trecut si a propriului interes, transformandu-se repede din specialisti ai vechiului regim in politicieni postrevolutionari si "capitalisti de cumetrie", dupa cum ii numea cu duiosie Ion Iliescu pe unii dintre tovarasii sai de drum.
Clasa politica autohtona alcatuita astfel pe baza tehnocratilor umblati prin lume, reformati, dar cu felurite dileme a devenit ulterior si clasa imbogatitilor de tranzitie, iar tinerii crescuti la umbra lor au capatat mai mult sau mai putin chipul si infatisarea lor.
Elita politica postdecembrista s-a autoreprodus fara sa se reformeze in adevaratul sens al cuvantului, iar mai tinerii competitori, desi au imagini diferite, au adesea reflexe similare, fiind cel mult niste producatori mediocri de manifeste.
Construite pe fundatii instabile, partidele autohtone nu mai reusesc sa-si gaseasca lideri adecvati, pe care electoratul sa-i acrediteze nu doar pentru capacitatea lor de a se face placuti, ci si pentru proiectele si viziunea lor.
