S-a intrat in faza propriu-zisa de implementare a pensiilor private obligatorii in Romania. Cei obligati de lege sa-si indrepte o parte din contributia sociala pentru pensii catre fonduri de pensii administrate privat – deocamdata o parte reprezentand 2 procente din cele 9,5 procente din salariul brut care constituie contributia angajatului – urmeaza sa opteze spre care dintre fondurile de pensii autorizate sa fie trimise sumele. Restul contributiei urmeaza sa se indrepte pe mai departe catre fondul public de pensii. Cei obligati de lege sunt cetatenii contribuenti la sistemul de pensii cu o varsta sub 35 de ani. Pot, de asemenea, sa dispuna o astfel de redirectionare, dar numai la dorinta personala, contribuentii la sistemul de pensii cu o varsta intre 35 si 45 de ani.
In afara propagandei sustinute pe care societatile de administrare a fondurilor cu pricina si-o fac, in mod firesc, in aceste zile – in fond, pentru a determina atragerea catre ele a partilor din contributii, reclama facuta pe toate caile, prin media sau direct prin agentii de vanzari angajati special in acest scop – se desfasoara o campanie, nu prea la locul ei, de persuasiune, indeosebi prin media, care, fara a-si declara caracterul publicitar, evoca virtuti peste virtuti ale pensiilor private obligatorii, mergandu-se pana la ridicari in slavi total nepotrivite.
Faptul ca sistemul public de pensii este in dezastru si criza acestuia implacabil se va adanci in conditiile imbatranirii populatiei justifica, fara indoiala, cautarile de alternative, iar pensiile private au din acest punct de vedere toata legitimitatea. Sa nu li se acorde acestora atribute peste ceea ce reprezinta si pot sa realizeze. Trebuie spus raspicat ca pensiile private nu constituie cumva o solutie certa pur si simplu pentru ca nu reprezinta o solutie probata. Cazuistica mondiala este prea firava pentru a oferi argumente.
