Saptamana trecuta, mai precis pe 21 septembrie, a fost ziua mondiala a bolii lui Alzheimer, boala incurabila care se manifesta prin degenerarea functiilor cognitive, incepand de obicei cu memoria. Exista insa si tari care isi uita trecutul, dupa cum exista societati care se refugiaza in uitare pentru a nu trebui sa priveasca anumite adevaruri in fata. Exista civilizatii care isi uita misiunea, dupa cum exista institutii internationale care practica uitarea in mod sistematic in numele a numeroase imperative pragmatice.

Cum ar putea fi numita altfel, decat un inceput de boala Alzheimer, teama Europei de a marca in proiectul ei de constitutie faptul ca intreaga civilizatie europeana are la baza un liant crestin? Europa a uitat insa si alte lucruri, si anume ca intr-o vreme se lupta pentru idei considerate universale. Pe cei care calatoresc la Paris si sunt avizi de emotii culturale ii sfatuiesc sa se duca in cartierul Saint-Germain si sa bea o cafea in cafeneaua Procop, un spatiu prin excelenta al memoriei. Este cea mai veche cafenea din Paris, locul in care se intalneau Voltaire, Marat, Danton, Robespierre, locul in care enciclopedistii visau la eliberarea universala a omului, si unde americanul… Benjamin Franklin a redactat, pe un colt de masa, pe vremea cand era ambasador la Paris, o parte din Constitutia Americii.

Ce pacat ca Occidentul isi uita, treptat, valorile universale in care credea, inclusiv limbajul clar prin care le transmitea, pentru a se ascunde acum din ce in ce mai des in spatele unui nou cod comunicational – o alta forma de Alzheimer de fapt, este vorba de limbajul corect din punct de vedere politic.

Nu e de mirare, de exemplu, ca lumea uita ce a fost comunismul. S-ar spune ca memoria occidentala este selectiva: a retinut absolut tot (in mod exemplar) din dezastrele provocate de ideologia nazista, dar tinde sa uite ceea ce a ins