Milioane de angajaţi trebuie să decidă, în perioada următoare, cui vor încredinţa banii din care îşi vor asigura venituri suplimentare după pensionare. Între zeci de oferte, alegerea nu e uşoară. Nimănui nu-i place să vorbească despre bătrâneţe şi, cu atât mai mult, să se închipuie ajuns la vârsta părinţilor sau bunicilor. Bătrâneţea a devenit însă principala temă de discuţie, în ultima perioadă, la televiziune, la radio, în presa scrisă şi chiar pe s

Milioane de angajaţi trebuie să decidă, în perioada următoare, cui vor încredinţa banii din care îşi vor asigura venituri suplimentare după pensionare. Între zeci de oferte, alegerea nu e uşoară.

Nimănui nu-i place să vorbească despre bătrâneţe şi, cu atât mai mult, să se închipuie ajuns la vârsta părinţilor sau bunicilor. Bătrâneţea a devenit însă principala temă de discuţie, în ultima perioadă, la televiziune, la radio, în presa scrisă şi chiar pe stradă, unde sute de panouri publicitare ale administratorilor de fonduri private ne îndeamnă să ne gândim la vârsta pensionării. Cu bugete uriaşe de marketing şi cu o armată de peste 200.000 de agenţi, aceştia încearcă să transforme „subiectul neplăcut de discuţie“ în afacerea pe care o vor conduce în anii următori.

Pentru viitorii pensionari, alegerea nu este simplă. Cu atât mai mult cu cât majoritatea sunt slab informaţi, iar funcţionarea noului sistem este încă ameninţată de câteva probleme. Fondurile private – de pensii facultative şi obligatorii – sunt numeroase, au grade de risc, politici de investiţii şi comisioane diferite. Cei mai tineri de 35 de ani au la dispoziţie doar patru luni de zile să ia o decizie. Pentru ei, transferul unei părţi a contribuţiilor sociale către un fond privat de pensii din Pilonul II este obligatoriu. Dacă nu îşi aleg în acest interval de timp administratorul, vor fi