In loc de case din chirpici şi paiantă au acum vile cu etaj şi cu coloane, aşa cum au văzut la italieni. Au dat vatra cuptorului pe microunde şi-şi botează copiii născuţi acolo "Mario", "Angelo" sau "Nicolas". Dar ii creştinează in biserici ortodoxe. Sunt ai noştri, plecaţi la muncă afară. Oficial, două milioane de suflete. Neoficial, cu un milion mai mult. Banii pentru care trudesc se intorc in Romănia. •Fotoreportaj JN

Oficial sunt două milioane de romăni plecaţi la muncă afară. In realitate, cifra lor se apropie de trei milioane. In urma lor au rămas, conform statisticilor ANPDC, 20.000 de copii. Şi bătrănii, care trăiesc din dor şi din banii veniţi prin transfer bancar. Mai bine de 20% din populaţia activă a Romăniei a luat drumul pribegiei. Constructori, menajare, agricultori sau muncitori in fabrici. Romăni plecaţi cu contracte legale, romăni duşi pentru o lună-două, căt durează un angajament, romăni plecaţi la plesneală. Mulţi dintre ei provin din zona rurală. Intr-o ţară in care agriculturii ii căntă coliva secetele şi inundaţiile,fiii de ţăranii s-au reprofilat. Printre străini. Se trag acolo unul după altul. Pleacă intăi cei care reuşesc să prindă cheag, apoi se cheamă şi se ajută. Dincolo de graniţele Romăniei apar satele romăneşti, in oglindă. Migranţii au redus şomajul, fără ca Guvernul să facă vreun efort in acest sens. S-au civilizat, au deprins etica muncii şi mentalitatea occidentală. Au invăţat să respecte şi pretind respect. Iar, cănd se intorc acasă, ţara in care s-au născut li se pare la mii de ani distanţă. N-au renunţat la religia lor. Atunci cănd vin in concedii, nu Primăria comunei, ci Biserica e cea care beneficiază de sprijinul lor material. Copiii lor, născuţi in ţări străine, sunt botezaţi acolo in rit ortodox. Chiar da-că preotul spune, cănd ii scufundă in cristelniţă, "se botează robul lui Dumnezeu Angelo" sau "Mario"