Liderii patronatelor cer modificarea Codului Muncii, având ca argument încălzirea globală şi peripeţiile din zilele caniculare, când timpul de muncă a fost total bulversat. Un indicator Liderii patronatelor cer modificarea Codului Muncii, având ca argument încălzirea globală şi peripeţiile din zilele caniculare, când timpul de muncă a fost total bulversat.

Un indicator statistic mai puţin vizibil ar putea căpăta o importanţă covârşitoare în viitor, la negocierea contractelor de muncă: salariul orar. Acesta se va calcula ca rezultat al împărţirii la cele 160 de ore lucrătoare a salariului negociat pentru o lună, dacă patronatele vor reuşi să modifice Codul Muncii în acest sens.

În România, salariul prevăzut în contractele colective de muncă (la nivel naţional sau de ramură) şi în cele individuale reprezintă plata pentru prestaţia pe o lună a salariatului. Abia după ce s-a stabilit cuantumul lunar, apare şi un indicator secundar, bun doar pentru calculele statistice, respectiv salariul orar, adică plata pentru munca prestată în fiecare oră de către salariat.

Ei bine, tocmai acest indicator ar trebui luat drept primordial la negocierea contractului de muncă, în viziunea liderilor Alianţei Confederaţiilor Patronale din România - ACPR. Ei spun că salariul orar este principalul obiect de negociere în majoritatea ţărilor occidentale, România numărându-se printre puţinele ţări europene care mai aplică salarizarea la lună, nu pe oră.

De aceea, "vom lua în calcul modificarea Codului Muncii astfel încât salarizarea angajaţilor să se facă la oră, şi nu la lună, cum se face în prezent", au anunţat, ieri, liderii ACPR. Necesitatea acestei modificări a fost argumentată astfel: "Durata de opt ore continue pe zi a timpului de lucru nu mai poate fi de actualitate în condiţiile încălzirii globale, fenomen care a dus la segmentarea programului de lucru în zi