Ultimii veterani de război din Turcineşti îşi petrec zilele aşteptând pensiile Au luptat câţiva ani în cel de-al Doilea Război Mondial şi acum au pensii de mizerie, dar tolba plină

Ultimii veterani de război din Turcineşti îşi petrec zilele aşteptând pensiile

Au luptat câţiva ani în cel de-al Doilea Război Mondial şi acum au pensii de mizerie, dar tolba plină cu poveşti. Bătrâni, simpatici şi în vervă, bunici şi străbunici, cei doi bărbaţi din comuna gorjeană Turcineşti se numără printre puţinii veterani de război care au mai rămas în viaţă în această localitate.

Casa în care locuieşte de mai bine de 60 de ani Gore Dănău, împreună cu soţia sa, este albă, mare şi atât de frumoasă încât îţi doreşti să locuieşti în ea. Muşcatele roşii de la ferestre şi de pe balconul imobilului îţi urează bun venit de cum păşeşti în curte.

Amintiri de pe front

Bătrânul veteran de război, cu toate că are 91 de ani, este vioi şi dornic să-şi trateze oaspeţii aşa cum se cuvine. Umblând într-un ciomag de lemn, cu o mână în şold, nea Gore ne invită să ne aşezăm la umbră: "Mergem sus, pe pridvor, la umbră. Să ne ominim şi noi, că aşa se cuvine, când îţi calcă pragul oameni străini", spune bătrânul, privindu-ne cu ochi vioi şi curioşi. Pe şase octombrie va celebra alături de familie vârsta de 91 de ani.

Are doi copii şi doar patru nepoţi: "Nu am încă strănepoţi. Dar va fi cum va vrea Dumnezeu. Poate îi prind şi pe ei". Se aşează încet la masa lungă de lemn, bătrânească, şi pune alături bastonul. Începe să povestească agale despre ce a păţit pe front în cel de-al Doilea Război Mondial: "Am luat parte la retragerea din Basarabia, în 1940 am fost avansat la gradul de sublocotenent, după ce terminasem şcoala normală în 1937.

Îmi amintesc de faptul că am fost înrolat după ce am terminat stagiul militar, eram destul de tânăr. Am luptat, dar luptele nu